Gânduri pentru bunici

       Mi-e dor de tine, foarte dor… Şi, din păcate, nu pot să-ţi spun asta privindu-te în ochi. Îţi scriu aceste rânduri să-ţi mulţumesc pentru tot ce ai reuşit să faci din mine. Îţi mulţumesc că mă legănai pe picioare până-n zori de zi, atunci când eram mic, îţi mulţumesc pentru gogoşile şi pita făcute cu mult drag şi cu un gust ce niciodată n-am să-l mai regăsesc! Îmi amintesc de cozonacii pe care îi pregăteai în prag de sărbători, când eu şi fratele meu furam mereu câte o felie, nemaiaşteptând restul familiei. Îmi amintesc de bunicul, când, iarnă fiind, venea şi mă lua de la grădiniţă cu sania, iar dumneata mă aşteptai acasă cu căldură în suflet şi mâncarea pe masă. Tot bunicul mi-a făcut primul leagăn, primul arc…

       Încă mai ai pozele cu mine şi fratele meu în toată camera ta... te uiţi la imagini şi îţi doreşti mult să venim mai des, prea mult, iar noi… noi te vizităm atât de rar şi timpul pare prea scurt.

      Port în suflet toate amintirile şi trăirile copilăriei, de parcă au fost ieri. Vă mulţumesc că aţi dat sens copilăriei mele, o copilărie pe care orice copil şi-ar fi dorit-o.

      Vă iubesc şi vă stimez!
                                         George Niţu, clasa a XII-a H