Peisaj de toamnă

       Aproape seară... totu-i foarte rece. Farmecul toamnei a schimbat parca ceva în natură. Livada este împodobită cu frunze aurii şi nuci îmbrăcate în cămăşi verzi-maronii. 

       Se mai simte decât adierea vântului cald care şopteşte la urechea adormită: "A venit toamna". Ultima frunza aurie se clatină în bătaia vântului legată de ultimul firişor de aţă al vieţii sale. Frunzele cad precum mişcările aripilor obosite ale păsărelelor. 

      Copacii sunt aproape goi şi tremură aşteptând sa vina iarna târzie. Frunzele galben aurite învelesc pământul ca o mamă grijulie în aşteptarea frigului. 

      Soarele încearcă să îşi arate puţin din strălucirea sa, dar este îmbrăcat de norii cenuşii care încep să îşi verse lacrimile peste tot ţinutul.  

      Nu se mai simte nimic, nici măcar ciripitul păsărelelor, doar puţin din glasul unui greieraş răguşit cu aripile pudrate de brumă, supărat că se apropie vremea friguroasă. 

     Ţinutul întunecat începe să adoarmă încetul cu încetul la venirea lunii gălbejite de somnul petrecut peste zi.

                                                       Valentina Stancu, XI C

Vara

Mai ţii minte vara trecută?

Eram amândoi ...

Admiram cu plăcere răsăritul soarelui,

Ne iubeam până seara târziu. 

Îmi promiteai o iubire eternă,

Dar ai plecat...

A fost doar o iubire de vară,

O iubire care s-a terminat cât ai clipi,

Dar a fost adevărată.

Te-am iubit, m-ai iubit, 

Asta a contat cel mai mult !

Au trecut două veri de atunci.

Încă îmi e dor de tine,

Încă vreau să te mai văd în fiecare zi !

Dar toate trec, o să fiu bine, ai să vezi!

      

                            Stancu Eliza, XI C

La un pas de fericire

                                                 

Erai la un pas de fericire,

De ce te-ai dat bătut ?

De ce nu ai luptat? 

Erai la un pas sa devii ceea ce ce îti doreai

 O stea care să lucească mereu...

Dar... te-ai lăsat pradă tristeții, 

Te-ai lăsat influențat de răutatea  oamenilor care trag doar pentru ei,

De gurile rele care îți spuneau mereu “ nu e bine, nu urma acest drum”.

Acum... îți pare rău...

Nimic nu se mai poate schimba.

Ai ales alt drum pe care îl vei urma trist și cu durere în suflet.

    

                 Stancu Eliza, XI C

Relaţia părinţi copii în societatea contemporană

              Părinţii sunt acele fiinţe care ne dau viaţă, au grijă de noi, ne sprijină şi se asigură că ajutorul primit va fi de foarte mare folos. Copiii responsabili, cărora le pasă şi işi iubesc părintii, îi văd pe aceştia ca pe nişte sfinţi. Pe de altă parte, există şi copii care, chiar dacă ţin la părinţii lor, din diferite motive, nu le oferă respectul cuvenit; fie sunt influenţaţi de anturaj, fie pornesc pe căi greşite. Alteori, aceştia ajung să urască fiinţa care le-a dat viaţă.

            De multe ori, relţia cu un copil mic este mult mai uşoară decât o relaţie cu un adolescent căruia îi plac experienţele noi, adrenalina şi diferite activităţi nu tocmai potrivite vârstei lui.

            În general, adolescenţii cărora li se dă mai multă libertate decât ar trebui, profită, fără să îşi dea seama că pot  ajunge în situaţii limită, uneori plătind cu viaţa. Îi vedem la orice ore prin baruri sau cluburi cu paharele in mână, în niciun caz cu suc, ci cu alcool şi cu vestita ţigară care in ziua de astăzi face furori in rândul acestor copii.

            Pe de altă parte, nu doar lipsa de atenţie şi libertatea îi va aduce acolo, dar şi faptul că nu întotdeauna au parte de părinţi buni, iubitori, înţelegători şi îngrijoraţi de soarta copiilor. Această situaţie poate duce la depresie, iar problemele care apasă încetul cu încetul, îl determină pe adolescent să îşi înece amarul într-un pahar cu alcool sau în cel mai probabil şi rapid ,,medicament'' , drogându-se pe la colţuri cu prieteni de aceeaşi speţă. Cei care ajung în astfel de situaţii fie suferă din cauza problemelor de acasă, fie aleg calea greşită din cauza anturajului în care au intrat şi numai pot scăpa, fie se simt neputincioşi în faţa unor provocări pe care societatea le impune. Astfel, se poate  ajunge la cazuri disperate, cu urmări grave pentru ei, cum ar fi sinuciderea.

            Deoarece noi credem şi sperăm să afişăm doar părţile bune din noi, uitam uneori că nu este totul atât de roz precum ne imaginăm. De aceea, consider că adolescenţa şi relaţia părinţi – copii reprezintă probleme majore ale societăţii contemporane care ar trebui să privească pe toată lumea.

                                              Alexandra Ion, clasa a XI-a D